marți, 1 aprilie 2014

E furtuna. Tuna, fulgera, cerul se rasfrange asupra mea. E furtuna in mine. E cea mai grea lupta a mea. Esti cea mai grea lupta a mea. Mi se striga in urechi zi de zi sa plec si sa te las, ca tu m-ai lasat cu mult inainte sa ma gasesti. Ca tu ai aruncat cartile pe masa dinainte sa ma inveti pe mine jocl.
   Tremur si nu imi gasesc cuvintele. Ma gandesc cum eu, fata vesela care ii binedispunea pe toti, a ramas acum trista, nimic nu o face sa zambeasca... Niici nu mai simt ca traiesc. Ma simt de parca as fi moarta de mult dar inca nu gasesc usa spre lumea cealalta,lumea mai buna. Mi-e scarba de mine si de tot. Ai lasat amprente adanci in mine, amprente ce nu pot sa le sterg oricat de mult incerc. Mi-e dor de tine. Mi-e dor de tine si atunci cand esti aici. Parca nu ne mai regasim, noi, asa cum stiam sa fim, fara masti, fara regrete si fara grija zilei de maine. Ma simt tot timpul ca si cum ar fi ultima clipa alaturi de tine. E trist, e trist ca ma simt asa, ca tu nu poti face nimic sa alungi demonii din mine. E trist ca ma uit la tine cum pleci, desi stai la un metru de mine. E trist ca nu pot face nimic sa te opresc, ca nu sunt eu cea pe care o vrei sa te opreasca, ca nu iti doresti la fel de mult ca mine sa ramai. Te-as pastra o viata intreaga, as fugi cu tine departe si as avea grija sa nu iti faca nimeni rau, sa nu duci lipsa de nimic, sa nu te supere nici macar razele soarelui....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre mine

Fotografia mea
Traiesc. Sau cel putin asa ma amagesc zi de zi. Iubesc, pacat ca decat eu.

Arhivă blog