duminică, 29 decembrie 2013

Nu, nu sunt suparata. Ma simt total diferit. Ma simt dezamagita, goala pe dinauntru si fara sperante. Da,fara sperante. Da, stiu ca e trist sa spun tocmai eu asta. Si mai stiu ca... nu mai stiu nimic. Atat de trist e, nu mai stiu nimic. Nu mai stiu nici cine sunt, m-am pierdut inainte sa ma regasesc, cel mai sigur. Unde caut fericire nu gasesc decat lacrimi si nopti amare. Nu-mi mai gasesc zambetele si cuvintele frumoasa, care odata le purtam cu mine tot timpul. Port o masca, stii? O masca de care imi e sila. Mi-e sila si am obosit sa ma prefac ca sunt bine in fata celorlalti. Nu,nu sunt bine si nu cred ca o sa mai fiu vreodata. Nu meritam asta, stii? Meritam sa fiu fericita, meritam sa ma iubeasca cineva asa cum te iubesc eu pe tine: fara limite, fara sa imi pese de altcineva. Meritam sa traiesc iubirea aia pe care o visam cand eram copila. Altcineva o traieste pentru mine... In schimb eu primesc doar franturi, doar firimiturile unei mese copioase. Am primit in schimb povestea care am zis inttodeauna ca as fi distrusa daca as trai-o. Uite ca o traiesc, si sunt mai distrusa decat mi-as fi imaginat vreodata. De aproape un an de zile ma simt ca o proasta, ca o femeie ce si-a pierdut farmecul in fata unui barbat...ma simt batrana la 22 de ani...
  E ciudat cum imi spui ca nu ai avut timp de mine, cand tu de fapt nici nu te gandesti la mine. E ciudat cum raman aici...e ciudat cumt te iubesc mai mult pe zi ce trece si ma sufoc.... ma sufoc,doare....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre mine

Fotografia mea
Traiesc. Sau cel putin asa ma amagesc zi de zi. Iubesc, pacat ca decat eu.

Arhivă blog