joi, 14 aprilie 2011

Ploua


Mi-ar lua minute, ore, poate zile intregi ca sa iti explic de ce nu dorm la ora asta. De ce azi, adorm mai tarziu ca ieri dar nu mai tarziu ca maine.
Usor usor timpul isi pierde valoarea. Orele trec fara sa simt iar seara ma gaseste tot aici, in aceeasi camera sumbra, intre aceeasi 4 pereti care par ca ma cunosc mai bine decat ma cunosc chiar eu.
Nu mai am timp... nu mai am timp sa gresesc, sa iert, sa uit... nu mai am timp sa am timp.
Ploua. Tu stii cum ploua? Tu vezi cum ploua? Azi mai mult ca niciodata te-as fi luat de mana si te-as fi asezat pe patul meu, la fereastra mea. Vroiam sa iti arat cat de frumos ploua.
Tu stii ca mie imi place ploaia? Stau deseori pe pervazul ferestrei si privesc printre picaturile ce se aseaza pe firele de iarba... Ma pierd printre picaturi. Imaginatia mea o ia razna. Atunci esti al meu mai mult ca niciodata. Atunci m-as pierde in bratele tale si as face din secunde ore, zile, luni intregi iar tu sa nu fi nevoit sa pleci. Sa nu mai pleci. Sa stai cu mine, sa stai langa mine. Sa ma gadili pana nu mai am aer iar eu sa ma razbun muscandu-te de buza de jos. Sa rad de tine ca nu stii sa pronunti "supercalifragilistic". Sa imi spui ca sunt o copila iar eu sa iti raspund "pentru asta ma vrei. Pentru ca sunt o copila, pentru ca nu stiu cine sunt, de unde vin sau incotro ma indrept. Pentru ca rad si plang adesea.... pentru ca sunt copila ta."
Tu sa ma strangi tare la piept si sa ma saruti stiind ca aprinzi un foc in mine.
Eu sa iti arunc o privire si sa starnesc dorinte in tine.
Sa ne pierdem. Sa uitam. SA ne regasim...
Dar ploaia se opreste. Ma trezesc la realitate, mai sterg o lacrima de pe obrazul stang si imi zic inca o data in gand "De azi eu nu te mai iubesc pe tine" !

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Am inteles


Am inteles ca toate noptile alea in care nu dorm si ma uit la telefon din 5 in 5 minute imi fac rau. Am inteles ca toate diminetile in care ma trezesc inainte sa sune nenorocita aia de alarma nu aduc nimic bun.
Am inteles ca toate noptile cu luna plina au fost ale noastre.
Am inteles ca tu... esti tu.
Am inteles ca daca te vreau mai mult, te pierd mai mult.
Am inteles ca daca trebuie sa plec, atunci chiar trebuie sa plec fara sa ma uit inapoi.
Am inteles ca sunt intrebari fara raspuns si raspunsuri fara intrebari.
Insa tu... tu nu ai inteles ca aveam nevoie de tine. Tu nu ai inteles ca toate noptile cu luna plina au fost si ale tale, nu numai ale mele. Tu nu ai inteles ca eu nu am vrut sa pleci. Nu ai inteles nici ca am vrut sa te intorci. Nu ai inteles ca toate lacrimile alea vorbeau ele pentru mine. N'ai fi inteles de ce te vroiam. Si da, te vroiam. Te vroiam chiar daca eram constienta ca te voi pierde iar. Te vroiam pentru ca adoram cine eram cand erai cu mine. Te vroiam pentru ca iubeam cine erai cand eram cu tine.
Te-am lasat sa pleci in speranta ca te vei intoarce. Azi am inteles ca oamenii nu se intorc niciodata inapoi. Si daca se intorc, nu mai sunt la fel. Azi, am inteles ca si eu plec, pe alt drum, in directia opusa drumului tau. Si plec, si nu ma intorc. Nu ma uit inapoi, nu te uita inapoi. Azi noi am inteles.

luni, 4 aprilie 2011

DORINTA

Stateam nemiscati de cateva minute. In aer se simtea un parfum greu. Ma fixa cu privirea iar eu la randul meu faceam acelasi lucru. Era el. Era acelasi el pe care simteam ca il stiu de ani de zile de parca ar fi fost mereu langa mine.

Ma mangaia pe mana cu degetele lui lungi.

Cu mana dreapta m-a prins de gat si m-a tras spre el. M-a sarutat intens, cu pasiune, asa cum facea de obicei. Acum se plimba cu mana pe spatele meu desi stia ca starneste in mine dorinte. L-am muscat de buza de jos. I-am simtit respiratia sacadata pe umarul meu drept, apoi usor pe gat.

In tot intunericul ala, noi straluceam unul in ochi celuilalt. Urmam sa devin a lui iar asta imi dadea fiori. Urma sa ma cunoasca iar asta ma speria si mai tare.

Nu am renuntat. M-am prins cu degetele de gatul lui si i-am dat de inteles ca nu vreau sa se opreasca. Mi-a zambit. Avea un zambet al dracu de frumos si plin de dorinta. L-am sarutat din nou si din nou nu am rezistat tentatiei de al musca de buza. II placea, i se ingreuna respiratia ori de cate ori il muscam.

M-am lasat purtata de val. M-am pierdut.

N-am stiut ca asa aveam sa-l pierd si pe el.

P.S : si apoi m-am trezit.

duminică, 3 aprilie 2011

Imi era dor... ma sufocam...simteam ca nu mai pot respira... iti simteam lipsa mai mult ca niciodata... adormeam seara de seara cu telefonul in mana in speranta ca o sa suni ca inainte sa imi spui noapte buna. In speranta ca o sa imi mai spui o singura data, pentru ultima data ca iti e dor de mine. Aveam aceeasi melodie in gand....o tot auzeam...era din ce in ce mai prezenta in capul meu...erai din ce in ce mai prezent in mine, asa cum nu ai fost niciodata. Asa cum nu te-am lasat niciodata sa fii, asa cum nu imi doream niciodata sa fii., asa cum mi-am jurat ca niciodata nu vei fii.

Despre mine

Fotografia mea
Traiesc. Sau cel putin asa ma amagesc zi de zi. Iubesc, pacat ca decat eu.

Arhivă blog