vineri, 7 ianuarie 2011

Furie, regret, nesansa

Ce mai ai cand nu mai ai nimic? Ce iti mai ramane de facut cand toate visele se naruiesc si tu stai si privesti? Ce mai ramane din ieri cand tu nici macar nu vrei sa stii ce va fi maine? Mai ai servetele sa stergi lacrimile? Mai cumpara o duzina, si apoi inca una, si inca una... la ce te asteptai? Fericire? La dracu cu ea!!! Sa nu mai aud despre asa ceva! Nenorocita aia de fericire mi-a distrus visele, sperantele si m-a facut atat de insensibila si nepasatoare! Nenorocita aia care am cersit-o toata viata si la care am sperat in fiecare seara cand puneam capul pe perna sa adorm. Nenorocita aia.... care acum nu mai e...

Imi doresc sa dispar, imi doresc sa uit de toate clipele cand am zambit, cand imi batea inima gata gata sa-mi sara din piept, sa uit de mine...sa nu ma mai gaseasca nimeni niciodata si nimeni sa nu-mi simta lipsa. Ca oricum nu ar pasa cuiva.

Toate temerile mele copilaresti s-au intors. Toate gandurile care inainte nu ma lasau sa dorm sunt aici, si ma avertizeaza ca s-au intors sa faca exact acelasi lucru ca si inainte. Si acum ma intreb: de unde o sa mia gasesc taria aia sa merg mai departe inca o data? de unde o sa gasesc puterea sa uit si sa zic "Lasa tu, ca trece"? De unde o sa gasesc speranta sa cred ca maine va fi o zi mai buna? Sau ca tot ce e rau acum in viata mea sunt doar cosmaruri si ca o sa ma trezesc?

Viata n-a fost de partea mea nici acum si nici nu mai cred sau sper ca va mai fi. Punct!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre mine

Fotografia mea
Traiesc. Sau cel putin asa ma amagesc zi de zi. Iubesc, pacat ca decat eu.

Arhivă blog