miercuri, 3 noiembrie 2010

Poate

Prezenta lui dura de ceva timp in mine. Stateam adesea pe marginea ferestrei si mi-l imaginam in diferite ipostaze. Cel mai des mi-l imaginam razand. Cat ma amuza sa fac asta. Stiam ca il iubesc prea mult dar asta nu conta pentru mine. Refuzam sa gandesc ca poate e doar ceva trecator. Ma facea fericita. Poate doar visam. Poate era doar un vis din cele pe care le am tot mai des. Sau poate nu era si el intradevar era doar al meu. Nici asta nu conta in acel moment. Starea de liniste care imi cuprindea tot trupul ma ametea. Daca mi-as fi gasit cuvintele potrivite poate i-as fi multumit. I-as fi multumit ca e al meu. L-as fi strans in brate atat de tare incat si-ar fi dat seama ca si eu sunt a lui, doar a lui. L-as fi rugat sa mai stea cu mine inca o secunda, si inca una, si inca una... pana cand nu vom mai sti cate au trecut.

Poate ar fi stat, poate nu....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre mine

Fotografia mea
Traiesc. Sau cel putin asa ma amagesc zi de zi. Iubesc, pacat ca decat eu.

Arhivă blog