miercuri, 3 noiembrie 2010

El....ea.

Statea intins pe pat si o privea. Ii treceau prin cap mii de ganduri.Si ei la fel.Amandoi taceau. Ea respira greu. Il privea cum nu il mai privise pana acum. Il privea cu dorinta, pasiune, mister dar si teama. Stia ca va urma era ceea ce isi dorea. Ii era teama. Ii era teama ca el isi va da seama de tot ce ea simte pentru el. Ii era teama ca el nu simte la fel. Nu ii pasa. Erau doar el si ea, si nimic nu mai conta in acel moment. Nici macar timpul care nu iarta nimic. Era liniste cand o tinea la pieptul lui. Parea ca tot ce a durut vreaodata nici n-a existat. Isi dorea ca starea de liniste ce o invaluia sa persiste mult timp. Isi dorea ca el sa ramana acolo mult timp, sa fie cel care avea sa o faca sa rada ori de cate ori ceva nu mergea bine in lumea ei, sa fie doar al ei. Nu ii placea sa spuna ce simte, se temea al dracu de tare sa nu fie dezamagita. Dar el stia ce insemna pentru ea, stia ca ea era numai a lui si nu trebuia sa ii mai zica. El stia....

Era fericita. Nu mai simtise demult asta, nu mai simtise de mult cum e sa ii fie dor, cum e sa viseze in 2, cum e sa ii bata inima din ce in ce mai tare cand o saruta. Nu l-ar fi lasat pentru nimic in lume.

SI nici nu avea sa il lase...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre mine

Fotografia mea
Traiesc. Sau cel putin asa ma amagesc zi de zi. Iubesc, pacat ca decat eu.

Arhivă blog