marți, 31 august 2010

Ultima zi de vara...2010.

Ah, la dracu! s-a dus si vara asta! Imi aprind ultima tigara din pachet si stau pe marginea ferestrei, fumand. Ma gandesc cand naiba s-a dus vacanta. Cand a trecut timpul asta pe langa mine. Nu imi dau seama. M-am trezit in august... singura si debusolata, si fara tine bineinteles. Cu un mare gol in inima. Il umplu cu fumul de tigari si cu gandul ca poate vara viitoare ne vom iubi din nou. Pana atunci, astept, oricum nu am altceva de facut.
Mda... a fost o vara minunata, de ce sa nu recunosc? Mi-au placut noptile toride, cand ne racoream...cum stiam noi mai bine... Imi placeau diminetile insorite cand ne beam cafeaua pe terasa vilei unde fugeam in fiecare weekend. Imi placeau ploile calde de vara. Eram asa un copil cand dansam in ploaie si strigam sa mi te alaturi! Erai asa indragostit, de soare, de lumina, de aventura, de mine. Da, de mine. Erai, ca acum am trecut de la stadiul de suflete pereche la stadiul de simple cunostinte. Ah, cat as fi vrut sa nu se intample asa. Te-am iubit, fraiere! Si inca o fac, inutil si inevitabil. Doamne cat putea sa imi placa atunci cand ma sarutai suav si imi sopteai cuvinte dulci la ureche. Imi dadeai fiori cu fiecare privire care mi-o aruncai pe furis. Pana si amintirea acelor priviri, acum imi da fiori. Daca ai fi acum langa mine, cu greu m-as putea opri sa nu te sarut si sa te ciufulesc putin. De ce? Cum de ce dragul meu? Pentru ca ma fascinezi. Ma fascineaza parfumul tau care parca si azi il simt pe gat.... ma fascineaza modul in care ma privesti cand ma saruti, ma fascineaza nasturii tai de la camasa. Incapatanat mic si rautacios! Acum imi lipsesti in cel mai placut mod posibil, dar nu vreau sa ma gandesc ca maine e 1 septembrie, prima zi de toamna, o toamna in care iar sunt singura. Nu... nu vreau sa ma gandesc ca vine iarna, vin sarbatorile pe care si anul acesta le voi petrece in fata monitorului asta stupid, ca si in ultimii 2 ani... nu vreau sa ma gandesc ca e posibil ca la noapte iar sa te visez si sa ma trezesc plangand. Nu dragul meu... nu vreau sa ma gandesc k poate, maine o sa te urasc pentru simplul fapt ca nu mai esti al meu. Nu... Azi e inca vara... Azi inca am capul sus si o viata de parcurs. Maine poate ne intalnim si radem de tot ce ne-a despartit.. Poate maine...

Un comentariu:

  1. Pentru prima data in multi ani, 1 Septembrie nu mi se mai pare o zi deprimanata. Sa lasam in spate zilele toride de vara in care ne gaseam scaparea intr-un pahar cu suc si multa, multa gheata.
    Ce atatea dimineti cu rasarit perfect, ce atatea imbratisari, ce atatea plimbari sub clar de luna???
    Toamna asta trebuie sa ne reinventam, trebuie sa descoperim acel ceva care ne va schimba viata, ceva care ne va scoate din banalul cotidian. Sa alungam monotonia din jurul nostru si sa dam cu praf de zambet pe oriunde mergem.
    Nu crezi ca ar fi OK daca am inlocuii oftatul cu un zambet? Zumzaie optimismul in mine si in cap imi suiera un refren din copilarie: "EU POT! EU SUNT MAGICIAN!".
    Am pus pe mine mantia magica ce imi permite sa fac ce vreau, cand vreau, oriunde vreau fara sa mai depind de cineva; am ditamaisacul plin cu praf de zane...asa zisul "magic dust", sunt gata sa vrajesc orice intalnesc in cale; bagheta magica zic eu ca am, iar in apararea mea ar putea sari cateva fete care sa mi-o intareasca...afirmatia ca de ea vorbeam :P.
    Toamna asta persoana ce conteaza cel mai mult sunt EU! Nici ea, nici el si nici macar TU! Fiecare suntem ceea ce vrem sa fim si depinde numai de noi sa ne facem viata cat mai placuta. De azi nu mai am nevoie de "pep talk", gata! Game over for you! Start new game for me! I have unlimited life points. Tot ce mai trebuie sa definesc in jocul asta de toamna este the new player profile, dar nici asta nu va fi o problema pentru ca EU POT! EU SUNT MAGICIAN! Incepe scoala! Si ce??? M-am exprimat gresit, nu incepe scoala ci incepe ultimul an din cea mai bine organizata si cea mai lunga aventura a vietii mele de pana acum.Anul acesta imi perimit sa gresesc MAXIM. E poate ultimul an de copilarie. Dupa anul acesta incepe "viata", incep grijile, incep greutatile adevarate. Dar sa lasam astea laoparte, de azi inainte e vorba de ce facem ACUM, nu de ce am facut ieri, poiieri sau vara trecuta si nici ce vom face maine, poimaine sau vara viitoare. Ce fac acum conteaza! Acum imi plimb degetele peste taste si incerc sa le fac sa danseze dupa cum canta gandurile mele.
    Nu stiu ce m-a determinat sa las aici o farama din mine, dar nici nu ma intereseaza si nici nu-mi pasa. Dupa primele 5 randuri am vrut sa ma opresc si sa sterg tot, dar am realizat ca de azi fac unele lucruri fara sa mai gandesc de doua ori inainte. Deobicei sunt cel ce analizeaza lucrurile din 64 de unghiuri diferite si-mi fac in cap scenarii peste scenarii la "ce ar fi fost daca..." sau la "ce va fi daca...". Dar se fini cu modul asta de abordare al lucrurilor, acum intai fac si apoi gandesc.
    Azi e inca vara! Scutura tot raul din jurul tau, scrie pe o hartie amintirile neplacute si apoi da-i foc! Scapa de ce a fost urat pana acum. Stiu ca poti! Trebuie doar sa vrei!
    Maine va fi toamna! Zambeste si da cu Praf de Zane cum stii tu mai bine! TU POTI! TU ESTI MAGICIAN!

    RăspundețiȘtergere

Despre mine

Fotografia mea
Traiesc. Sau cel putin asa ma amagesc zi de zi. Iubesc, pacat ca decat eu.

Arhivă blog