vineri, 20 august 2010

Tu...

Imi amintesc de tine...Imi puneai vise pe gene, sperante in par si iubire pe buze. Imi daruiai in fiecare zi cate un vis nou, necunoscut pentru mine. Imi certai cu un sarut copilariile si temerile mele absurde. Ma impacai cu cea mai tandra imbratisare atunci cand involuntar greseam si ma aruncam in bratele indoielii si incertitudinii. Ma iubeai pentru ca iti faceam inima sa tresalte atunci cand te priveam si ma pierdeam in ochii tai. Ma minteai ca pleci doar ca sa ma strangi la piept si sa imi dai siguranta ca esti al meu pe vecie. Ploaia nu mai era asa rece si melancolica atunci cand langa aceeasi cana de ciocolata calda priveam pe fereastra cum cad picaturile pe pamantul uscat de tristete si amar. Iarna frigul devenea caldura langa semineul din casuta din padure. Adoram sa ma trezesc inaintea ta si sa te privesc dormind. Parca tineam in brate intreaga lume, si nu era uragan care sa ma clinteasca. Nu aveam niciodata nevoie de tine, aveam mereu nevoie de no, de tot ce visam in doi, de tot ce ne facea sa fim asa.... Nu aveam nevoie de soare, te aveam pe tine, imi luminai toate visele si imi alimentai cu energie toate sperantele. M-ai invatat cum rabdarea solutioneaza si cele mai grele probleme. M-ai invatat ca oamenii asa cum vin si pleaca: involuntar si inevitabil, facandu-ti inima sa bata cu si mai mare putere. Asa ai plecat si tu.... inevitabil dar voluntar... si pe neasteptate.. Ai decis ca pentru tine e prea mult, ca visele sunt efemere, ca sperantele vor ramane mereu la stadiul de sperante... ca iluziile nu sunt realitate. Realitatea mea azi e cruda. Azi doare si imi inunda sufletul cu lacrimi reci, ca picaturile acelea de ploaie. Pentru mine azi s-a stins si ultima speranta... Azinoapte am ucis ultimul vis ce ma lega de tine... Oricum era inutil... Oricum nu facea altceva decat sa-mi puna flori de gheata pe suflet. Mi-au inghetat pasiunile, sperantele si dorintele. Mi-au inghetat mainile pentru ca stiu ca nu mai esti sa mi le incalzesti.. Stiu ca nu mai sunt copilul ala care te facea sa zambesti oricand, langa care visai la eternitate. Nu mai sunt pentru tine, poate pentru altcineva voi fi candva... Pana atunci... mi-au murit sperantele. Refuz sa mai cred. Refuz sa mai visez.

Un comentariu:

  1. Am citit si-am recitit cuvinte ...
    Ce dor...
    Ce dau inteles..tristete..
    Doar suparare...
    Si ma intreb cand am sa pot citi,
    O fraza..ce-mi pune inima in miscare.

    RăspundețiȘtergere

Despre mine

Fotografia mea
Traiesc. Sau cel putin asa ma amagesc zi de zi. Iubesc, pacat ca decat eu.

Arhivă blog