marți, 31 august 2010

Doi oameni se iubesc

Doi oameni se iubesc. La inceput nu prea, deoarece nu se cunosc si nu stiu mare lucru unul despre celalalt, dar odata cu trecere timpului vine si cunoasterea, cunoasterea celui de langa tine, cunoasterea care te face sa iubesti si mai mult, care va face sa uitati de toti ceilalti din jur, sa fiti numai voi doi si iubirea netarmurita, care este toata numai a voastra si numai pentru voi si face sa vi se intipareasca in mintile voastre imbibat de sentimente frumoase si aparent puternice, amintiri.....amintiri superbe, minunate, de neuitat, zeci de "prima data" pentru orice mica si insignifianta intamplare si actiune facuta impreuna, zeci de 'te iubesc"-uri care acum nu mai inseamna asa mult...toate astea acum nu mai inseamna asa mult...Deoarece acum v-ati despartit...Adio zeci de "te iubesc", adio amintiri superbe, minunate, adio iubire netarmurita, adio "prime dati", adio sentimente frumoase, adio intamplari si actiuni insicnifiante facute impreuna , Adio TOT!
Acum urmeaza:...durere, plansete, probabil remuscari, "de ce"-uri, sute de "de ce"-uri, multe suspine si o durere atroce in capul pieptului care uneori iti taie respiratia si crezi in acea clipa ca ti se va inteplini dorinta de a muri, dar timpul si viata sunt crude si vine urmatoarea clipa in care respiri iar si te intrbi 'de ce nu mi sa oprit respiratia de tot?!?",iar "de ce"-uri...si mai multe...si iar durerea. Si mai e sentimentul de vina, ca tu ai fost vinovat/a pentru despartire si crezi ca ai fi putut face mai mult si ai fi putu lupta mai mult pentru iubirea voastra....Dar nu e asa! Lasa-ma sa iti spun ca te inseli!
Iubirile vin si pleaca....e minunat atunci cand vin si ca o fac, dar cand pleaca e oribil, stiu. Dar ce nu stii tu este ca toate sentimentele urate si apasatoare care raman in urma iubirii nu sunt create de ea. Iubirea nu e de vina pentru suferinta ta. Nici ea, nici soarta, nici el, nici ea, nici amanta/amantul. Eu consider ca obisnuinta e principalul vinovat.
Te-ai obisnuit cu cel iubit, cu gesturile lui, cu parfumul lui, cu pielea si atingerile lui, cu vorbele si gandurile lui, cu clipele petrecute impreuna, cu iesirile impreuna, cu statul degeaba impreuna, cu mana ta in parul lui, pe corpul lui, cu corpul lui lipit de al tau, cu partidelede sex si cu transpiratia si respiratiile sacadate lasate in urma de aceste. Te-ai obisnuit cu saruturile lui, cu respiratia lui si mai ales cu privirea lui in care te pierdeai si descopereai o lume intreaga plina de afectiune, caldura si multa siguranta...foarte multa siguranta care acum nu mai e....si tocmai cand te obisnuiseai atat de mult cu ele! Acum nimic nu mai e! Totul a disparut! Acum ce ar trbuia sa faci? Cum ar trebui sa traiesti fara el aproape, daca nu stii cum??
Ba stii cum, doar ca ai uitat. In orice exista un before si un after. Inainte de el cum ai trait? Ai trait? Da! Te-ai distrat? Da! Ai avut parte de clipe frumoase? Da! Acum trebuie sa faci un efort, sa treci peste obisnuinta si sa iti amintesti cum sa traiesti fara el!
Inca un vinovat al dureri "de dupa" este sexul. Era asa de bun....:X:X Da stiu! Atunci cand reusesti sa treci intr-un fel peste obisnuinta, amintirea partidelor de sex ramane iar peste asta nu poti sa treci asa usor...deoarece ar insemna sa incerci cu altul, dar asta este de neconceput!!... Momentan!
Asa am ajuns la amintiri. Amintirile impreuna, care sunt de nedescris :X:X sunt superbe si atunci cand te gandesti la ele fiori iti strabat corpul. Dar uiti ca sunt amintiri, adica ceva din trecut, ceva care s-a dus, care nu mai e si care nu va mai fi! Si amintirile frumoase impreuna cu el plus obisnuinta si partidele de sex te fac sa te intorci iar si iar la el. Bineinteles ca nu mai merge, dar incerci iar si iar si iar....pentru ca omul pricepe greu! Si iti ia foarte mult timp sa realizezi ca amintirile frumoase "au fost'...la timpul trecut! Si mai ales ca nu are rost sa incerci disperat sa "fabrici" amintiri noi cu el. Amintirile "fabricate" sunt amintirile care incerci sa le faci intorcandu-te la el, dar acestea vor denigra si vor umbri stralucirea amintirilor "autentice".
Prin urmare atunci cand te desparti de cineva nu trebuie sa iti doresti sa mori "pentru ca eu fara el nu mai pot trai!!" deoarece asta e o imbecilitate, fiindca ai trait foarte bine fara el ininte de el! Nu trebuie sa tot incerci sa faci ca relatia sa mearga de dragul vremurilor bune dar trecute deoarece este foarte posibil sa strici frumusetea lor, lucru care mi se pare oribil! Adica dupa ce ca suferi mai ramai si cu amintiri urate?? Iar peste partidele de sex o sa treci cand o sa il cunosti pe urmatorul ;)
Iubirea este un lucru superb iar atunci cand se termina undeva trebuie sa o cautam in alta parte, nu sa insistam in acelasi loc pana cand dam de ura.



[ By my best friend, ar trebui sa fie cu dedicatie.]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre mine

Fotografia mea
Traiesc. Sau cel putin asa ma amagesc zi de zi. Iubesc, pacat ca decat eu.

Arhivă blog